VR'AJĂ, vrăji, s.f. 1. (În basme si în superstiţii) Acţiunea de a vrăji si rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuinţate pentru aceasta; farmec, vrăjitorie. ♦ Descântec. 2. Atmosferă de încântare, de farmec, de atracţie. ◊ Loc. adj. (Rar) În vrajă = care este vrăjit, care încântă. - Din sl. vra~za.
Sursă : DEX'98 (23367)  - RACAI

VR'AJĂ s. 1. descântec, farmec, magie, vrăjitorie, (livr.) taumaturgic, (pop.) descântătură, fapt, făcătură, făcut, fermecătorie, fermecătură, legământ, legătură, mestesug, solomonie, (înv. si reg.) măiestrie, (reg.) băbărie, boboană, bolmoajă, boscoană, bosconitură, farmazonie, năprătitură, râvnă, râvnitură, solomonărie. (A practica ~ăjile.) 2. v. farmec. 3. v. desfătare.
Sursă : Sinonime (218492)  - siveco

vr'ajă s. f., art. vr'aja, g.-d. art. vrăjii; pl. vrăji
Sursă : DOR (293480)  - siveco

VR'AJ//Ă vrăji n. 1) Procedeu căruia i se atribuie însusiri supranaturale; farmec. 2) fig. Totalitate de calităţi ce trezesc admiraţie; farmec; fascinaţie; miraj. ~a nopţii. ~a cântecului popular. [G.-D. vrăjii]. /< sb.vra~ză
Sursă : NODEX (359625)  - siveco